About. Unmarked RP

INDEMN LA POEZIE

CAUTA-MA PRINTRE POEZII, ALTFEL!

liviugalasiu - Caută-mă printre poezii, Blaj, Editura Astra, 2000 (Fântâni ale darurilor); Efigii lirice Târgovişte 2001; Altfel_LicArt 2002

mobilitatea s(c)oartei cerebrale

după ce, în prealabil

era un gând (l)atent, primordial

apărut în zona de rift elementar...

obligat să-mi adun gândurile

refuz amintirile,

porniri sufleteşti amestecate

până în locul mort al s(c)oarţei

unde creierul nu vrea

să le închege, capabile

de răbufniri neaşteptate –

nu mai înghit nemestecate nici iluziile,

deranjează şi pun pe gânduri...

-unmarked RP-

În cupola

Hexagonalã

Sã ne punem matematic

Parastasul!

Lumea a fost creatã

Alalimon…

Mai apoi gândesc –

Ascuţit în

30 şi 60 de grade –

În triunghi dreptunghic.

Se aud palme pleznind

Funduri de maculatură

Păcălită de rugina cernelei;

Curgeau psalmi şi scripturi şi

Noi ascultam

Slujbe picurând în biserici;

Îţi recunoşti

Necredinţa

Închizând Biblia,

Ori stricând

Simetria crucii

Despicând fibre lemnoase

Intersectate tangenţial

Şi scăpându-le în vid

Ca pe nişte

Filamente de wolfram,

Care spontan

Să intre în incandescenţă...

Te naşti:

Demonstrat,

Prin axiome, teoreme,

Sau reducere la absurd

Într-un orbital atomic

Stabilit de Pauli

În principiul de excluziune,

Unde coexistă

Maximum

Doi electroni

De spin opus:

Doar tu

Şi EL!

Nici să nu gândeşti

Să-ţi sapi mormântul

Pe lună,

Să-nţepi pământul

Cu steaua crucii!

Ori nu-nţelegi?

Ceea ce  cauţi tu

E mai aproape;

Nu te pierde-n văzduh

Prin carul lui Ilie

Căutându-ţi dumnezeul!

Ce-l din urmă

E mort –

Nu-ţi tăia venele

Să-ţi curgă lividităţile,

Ce cauţi tu poate fi acolo!

Un acrobat bătrân

Dansează-ncordat

Pe o pânză târzie

A vreunei arahnide prematură,

Riscant venită

Printre muritori îndoliaţi,

În ovaţii şi osanale;

Tumbe mortale

Şi salturi urmate

De un plin gratuit

De adrenalină fluidă

În capilare...

Dar  nimeni nu l-a

Auzit pe răstignit

Cum / când striga din fund

De hău că îi este

Crucea mică şi-l strânge  –

Cum nimeni nu l-a auzit

Pe poet zgâriind celuloză…

E nasol, expresie impersonală,

Să lansezi în literatură

Păianjeni, cranii celebre

Şi dumnezei…

Era / găseam firesc

Să mă feresc

De escatologie

Când eu încă

N-am prins / ajuns apocalipsa…

S-a spus dintr-o dată “şah mat”

Când eu unul

Mai speram încă

Să fac o remiză…

Am obosit

Să mai sparg bancuri de gheaţă,

Să mai adun morse…

N-am să regret niciodată, însă,

Timpul pierdut

Încălzind tranzitiv, la o bere,

Pământul la poluri

Ca să scot la dialog eschimoşii,

Subiecţi care să coopereze cu

Adevăruri universal-valabile

Enunţate de complemente de agent,

Afară din sine

Sau din igluu-urile

Acelea ancestrale, primordiale…

Dimpotrivă / de asemenea nici pe cel cu iele bete, apoziţionale,

Împuşcând - Lună;

Aşa am avut eu întotdeauna

O înclinaţie / o predilecţie

Spre neologisme

Savante, rafinate…

Era o luciditate

Impară, ce venea firesc

După o alta pară.

Hibernau cuvinte-n

Văgăuna propoziţiilor,

Iar / doar eu nu puteam să dorm ca poet –

Era o “iarnă morfo-sintactică” stârnind răstigniri.

Veniţi să mai topim o glumă:

Împărtăşania păianjenilor;

Mă descălţam de stele în păcat şi invers,

Şi-o făceam cu plăcere şi fără remuşcări

Când, vânzându-mi luciditatea,

Aşa cum de altfel uşor o puteam cumpăra,

Fecioarele croiau târziu, din fus de patimi, pânze de păianjeni…

Că / dar eu trăiesc într-un joc secund

Spre a mă ridica la putere / pătrat

(Ca) să ies exact – Mai Apoi – de sub radical;

Criptele cu nonşalanţă doresc nemuritori…

“Sã ne rãstignim în modul, sub radical!”

“Ba! Sã ne înhumãm între paranteze, între intervale!”

Să ne descoperim limitele!

Ştii oare cât e paritatea

Pe lumea cealaltã?”

Arhaicul / vetustul Iisus

A strigat machiavelic la ceruri:

“Divide et impera!”

Şi-a început sã-mpartã cruci cu INRI…

Pãcat nu e cã existã Biblia

Ci faptul cã nu sunt bufoni în ea.

Nu mai sunt un om

Cu capul pe umeri:

E plin de “degeaba”

Şi, greu

Îl port pe palme

Ori îl târãsc, alãturi de cel de siguranţã / rezervã

În picioare;

Pe când s-au certat

Stelele cu cerul

Au căzut corelativ pe Pământ

Şi l-au lăsat pe Dumnezeu

Al nimănui –

M-am îngropat în legile fizicii

Şi-n abiotic, sub pământul

Altui defunct

Spre complementaritate lumească

Şi astfel suplementaritate divină:

Noi doi suntem lumea,

Căci din mine

Dumnezeu a extras radicalul

Şi te-a făcut pe tine ,

Printr-un calcul matematic greşit,

Căruia i s-a descoperit eroarea –

Contratimp…

Contrapunct…logică absurdă –

…doar aruncasem în hău

O piatră să-arăt Cerului ce smaralde

Are Pământul,

(Când) am lovit / lovisem

Luceafărul în cap, înainte de sublimare;

De atunci / aşa i-am luat

Inelele şi-am început

Să confecţionez sateliţi pentru planetă…

…încercând să mângâi

Venere ridicate pe cruce prin exerciţiu…

Sunt tot eu,

Plângând cu ploaia, care căscată

Şi-a pierdut cerceii…-

Lapidaritate coruptă, compactă -

Douã seminţe ale discordiei

Ce i-au trimis sã-i punã şarpelui – clopoţei…