Analiză_Critică

Gândul

«Scriu din frustrare, din lipsă de inspiraţie...dacă poezia tradiţională se termină în rimă, poezia mea (se) sfârşeşte pe cruce, chiasmic – o cruce târâtă pe picioare metrice… să aibă toate-n lume un rost, ar fi fără de rost…Trecutul stă şi-acum răstignit undeva în sufletul meu brodat cu pânze de păianjeni. Şi mă interesează doar trecutul nedescoperit...secretul. Febleţea mea e crucea cu s(c)oartă căptuşită cu brumă. Crucea ca vestigiu (al credinţei). Totul datorită dinamicii scoarţei, a celei mentale, cerebrale, în care cultiv sentimente, emoţii, plăceri, expresii, ca sursă de energie. Cu aceeaşi emoţie sărut crucea şi s(c)oarta cerebrală, inteligenţa - viaţa. Viaţa ca erată, ca replică, viaţa ca imitaţie, ca explicaţie, viaţa ca experiment/experienţă, viaţa ca scuză pentru acuză la muză, ca arta...două emisfere cu patru stări-anomalii in secţiune longitudinală şi transversală - conştienţă şi inconştienţă...susţinute de cele trei puncte...puncte de vedere (două emisfere şi arahnoida pienală). Conjugări şi diateze, texte, pretexte şi contexte, proporţii şi perspective, prepoziţii.»

***

Obsesii

E un fix al meu, un afix al matematicii, un prefix şi un sufix al limbii române.

- obsesia albastrului sărat;
- liziera albastră a cerului, boala de culoare albastră, maladie senină a cerului

- mă doare matematica;
- tautologia infinitului deschis;

- urme le de ecou;

- starea poeziei, iubirea;

- necoplanaritatea cer - pământ;

- crucea de lemn căptuşită cu bruma;

- fructul oprit, instinctul poprit;

- somnul specie umană întunecată de viaţă, evocată odihnă ce poartă doliul de umbră numărată-n păianjeni.

Laitmotiv

crucea, lavanda, inorogul, păianjenul, ielele, marea

Sunete

bocănitul cerbilor

cântecul de lebădă şi de sirenă

bocănit de strigoi

cântul abandonării

ritmurile monotone ale ploii de toamnă

cadenţe rare de zăpezi

greierii